Notarul public este competent să instrumenteze procedura divorțului prin acordul soților, atât atunci când aceștia au copii minori, cât și atunci când nu au copii minori.
Procedura divorțului este de competența notarului public cu sediul biroului în circumscripția judecătoriei în a cărei raza teritorială se află locul încheierii căsătoriei SAU ultima locuință comună a soților. Competența teritorială a notarilor publici numiți în Mun. București se întinde pe tot cuprinsul circumscripției Tribunalului București.
Înainte de verificarea competenței teritoriale, notarul public va verifica dacă legea aplicabilă divorțului pentru căsătoria solicitată a fi desfăcută prin cererea primită este legea română, iar în caz afirmativ procedează la verificarea competenței sale teritoriale, potrivit legii.
În cazul în care stabilește că divorțul prin acordul soților este de competența altui birou notarial, notarul public îndrumă părțile să se adreseze notarului public competent. În cazul în care competente sunt mai multe birouri notariale, competența de îndeplinire a procedurii divorțului prin acordul părților aparține biroului notarial care a înregistrat primul cererea.
În cazul în care căsătoria a fost încheiată în străinătate, competența în desfacerea acesteia, îi revine notarului public cu sediul biroului în circumscripția judecătoriei locului transcrierii certificatului de căsătorie sau notarului public cu sediul biroului în circumscripția Tribunalului București.
Prin ultima locuință comună se înțelege ultima locuință în care au conviețuit soții. Dovada acesteia se face, după caz, cu actele de identitate ale soților, din care rezultă domiciliul comun sau reședința comună a acestora SAU prin declarație autentică pe propria răspundere a fiecăruia dintre soți,
din care să rezulte care a fost ultima locuință comună a acestora.
Notarul public acordă soților un termen de reflecție de 30 de zile și îi informează verbal pe soți despre aceasta la momentul înregistrării cererii, precizându-le data (ziua, luna, anul) și ora la care aceștia trebuie să se prezinte personal la biroul notarial. Termenul de reflecție nu poate fi mai scurt de 30 de zile calendaristice și nu va putea fi prelungit prin acordarea unui nou termen, decât în cazurile excepționale (de exemplu, neefectuarea raportului de anchetă socială până la termenul stabilit inițial).
În vederea admiterii cererii de divorț în cazul în care există copii minori, notarul public sesizează
autoritatea competentă, atașând cererii proiectul acordului soților cu privire la exactitatea autorității
părintești, locuința copiilor, modalitatea de păstrare a legăturilor personale și stabilirea contribuției
fiecăruia dintre părinți, la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor după divorț.
Autoritatea tutelară de la locul unde se stabilește domiciliul minorului va vizita locuința acestora și va transmite raportul de anchetă socială prin care se va constata dacă cele decise de părinți prin proiectul de acord parental sunt în interesul superior al minorului. La dosarul cauzei se depune raportul de anchetă socială, în vederea soluționării procedurii de divorț pe cale notarială.
Notarul public, în procedura divorțului cu copii minori, are obligația de a proceda la ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Copilul care nu a împlinit 10 ani, poate fi ascultat, dacă notarul public consideră că acest lucru este necesar pentru soluționarea cauzei. În procedura notarială, ascultarea minorului se va face în prezența părinților.
Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere și a primi orice informație, potrivit cu vârsta sa, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor pe care le poate avea acesta, dacă este respectată, precum și asupra consecințelor oricărei decizii care îl privește. Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerarea în raport cu vârsta și cu gradul său de maturitate.
În vederea admiterii cererii de divorț al soților cu copii minori, este necesară autentificarea acordului parental cu privire la exercitarea în comun a autorității părintești și stabilirea locuinței pentru fiecare copil minor are la bază respectarea interesului superior al copilului, părinții fiind cei care cunosc cel mai bine motivele care au determinat desfacerea căsătoriei și cum ar putea proteja minorul de efectele divorțului, astfel încât dezvoltarea armonioasă, din punct de vedere fizic și psihic a minorului, să nu fie influențată.
În vederea atingerii acestui scop, convenția soților ar trebui să cuprindă cel puțin mențiuni cu privire la locuința minorului, cuantumul, modalitatea de plată și data la care urmează a fi executată obligația legală de întreținere, modalitatea de exercitare a dreptului părintelui separat de copilul minor de a avea legături personale cu acesta (detalierea programului de vizitare).
Înscrisul autentificat de notarul public prin care se constată acordul parental constituie titlu executoriu.
Dacă soții stăruie în cererea de divorț și dacă, în acest sens, consimțământul lor este liber și neviciat, după autentificarea acordului părinților cu privire la copiii minori, notarul public întocmește o încheiere de admitere a cererii de divorț prin acordul părților, încheierea prin care constată că aceștia își exprimă liber și neviciat și sunt îndeplinite, cumulativ și celelalte condiții legale prevăzute de Codul civil pentru desfacerea căsătoriei.
După admiterea cererii de divorț, în aceeași zi, notarul public eliberează certificatul de divorț prin care constată desfăcută căsătoria prin acordul părților. În certificatul de divorț se vor consemna desfacerea căsătoriei prin acordul soților, în fața notarului public, numele de familie pe care foștii soți le vor purta după divorț, precum și, după caz, mențiunile cu privire la acordul parental referitor la minori.
Certificatul de divorț face dovada desfacerii căsătoriei prin acordul soților, precum și a numelui de familie pe care fiecare dintre ei îl va purta după divorț. În vederea eliberării certificatului de divorț, notarul public solicită alocarea numărului pentru certificatul de divorț din Registrul unic al certificatelor de divorț, ținut de Ministerul Afacerilor Interne. Numărul alocat de acest registru se înscrie de către notarul public pe certificatul de divorț.
Odată cu eliberarea certificatului de divorț, notarul public restituie soților certificatul de căsătorie pe care va scrie mențiunea: „Desfăcut căsătoria prin certificatul de divorț nr. ___/__.” Urmată de semnătura și sigiliul notarului public instrumentator.
Notarul public emite o încheiere de respingere a cererii de divorț în următoarele cazuri în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru desfacerea căsătoriei prin acordul părților: la depunerea cererii de divorț nu sunt prezenți ambii soți personal sau prin mandatar; unul dintre soți sau mandatarul refuză să semneze cererea personal, în fața notarului public; soții refuză să dea declarațiile prevăzute lege; soții nu se înțeleg cu privire la numele de familie care urmează a fi purtat după divorț de către fiecare dintre ei; soții nu prezintă, la depunere cererii de divorț, actul de căsătorie în original; unul dintre soți se prezintă în fața notarului public la termenul de 30 de zile acordat și declară că nu mai stăruie în cererea de divorț; unul dintre soți nu mai stăruie în cererea de divorț, întrucât nu s-a prezentat în fața notarului public la termenul stabilit pentru a declara că stăruie la cererea de divorț; soții se împacă; soții își retrag cererea de divorț; soții nu se înțeleg cu privire la obligațiile pe care le au în legătură cu copiii minori; înainte de finalizarea procedurii de divorț unul dintre soți a decedat, căsătoria încetând în acest mod.
